Cel De-al Doilea Val este format din şase principii care stau la baza gândirii şi dezvoltării civilizaţiei noastre, dar care, produc un conflict atunci când vine vorba despre Al Treilea Val şi legile lui.
1.Standardizarea, mişcare susţinută de către funcţionarul Theodore Vail la sfârşitul anilor 1960, apare în multe domenii şi tehnologii, precum aparatul telefonic şi componentele lui, în munca administrativă şi partea de software a acesteia, teste de inteligenţă standardizate, metode de admitere şi reguli de atestare a calificării. Americana, engleza, franceza, rusa “standard”, au înlocuit limbile “nestandard”.
Treptat, s-au suprimat toate monedele neoficiale, şi s-a reuşit să se impună o singură monedă standard. Standardizarea preţurilor în anii 1825 în New Zork, în magazinul tânărului A. T. Steward, şochează clienţii prin politica preţului unic, şi oferă irlandezului calitatea de magnat al comerţului în acele vremuri.
2.Specializarea se resimte cel mai puternic prin diversitatea din sfera muncii. Astfel se consumă mai puţin timp şi mai puţin efort fizic pentru obţinerea bunurilor ori serviciilor dorite. Diviziunea muncii face ca forţele productive să se poată perfecţiona şi să aibă rezultate din ce în ce mai bune. S-a constatat că, cu cât specializarea este mai minuţioasă, cu atât costurile de producţie sunt mai mari, şi implicit şi preţurile obiectelor muncii. Dezavantajul este că, la un grad înalt de specializare, muncitorul este dezumanizat treptat şi se poate abrutiza. Profesiunile au apărut în contextul în care specialiştii au monopolizat cunoştinţele ezoterice pe care le stăpâneau.
3.Sincronizarea s-a putut observa încă de la început, din acţiunile pe care oamenii le desfăşurau în grup: războinicii prindeau prada în grup, pescarii scoteau năvoadele împreună, vâslaşii îşi coordonau mişcările între ei printr-un strigăt monosilabic ”o-op”. Al Doilea Val a simţit sincronizarea prin intermediul maşinilor, a tehnologiilor şi a industriei. Punctualiatatea a devenit o necesitate socială care a putut avea rezultate imediat în educarea copiilor, spre exemplu învăţarea ceasului. Lipsa mecanizării în mediul rural, face ca oamenii din mediul urban să îi desconsidere pe ceilalţi, tocmai din cauza ritmulului lor lent şi aparent neserios.
4.Concentrarea are efecte în mediul energiei, prin folosirea zăcămintelor şi a combustibililor fosili, în mediul demografic, prin aducerea populaţiei rurale în centre urbane, iar munca se concentreză în fabrici. În mediul economic apar primele societăţi anonime, capitalul acestora este concentrat, dar îşi fac prezenţa monopolul şi trustul.
5.Maximizarea este interpretată din prisma producţiei- creşterea la infinit a volumului, considerându-se că eficienţa se dobândeşte o dată cu producţia, pentru că, scad costurile medii ale produsului şi astfel creşte profitul firmei. Ba chiar se dezvoltă şi secotul de armament, în detrimentul societăţii. Lăcomia şi egoismul faţă de ceilalţi, fac ca oamenii să se comporte haotic şi să renunţe la moralitate, distrugând mediul înconjurător şi posibilitatea civilizaţiei de a se dezvolta arminios şi sănătos.
6.Centralizarea a constat în descinderea resurselor umane în personal de „exploatare” şi personal de „conducere”. Puterea a fost ierarhizată în autoritate autoritară, democrată, autocrată, etc. Banca centrală este fondată pentru prima dată în Anglia, de către William Paterson. Acest fenomen se extinde, treptat, în toate statele unde industrializarea capătă un rol primordial în dezvoltarea societăţii, prin faptul că, resursele financiare sunt controlate central. Astfel, guvernul central beneficiază de avantajele acestui sistem şi face afaceri cu creditele acordate persoanelor fizice şi juridice. Birocraţia nu a putut fi evitată o dată cu descinderea producătorului de consumator şi dezvoltarea pieţei.
Integratorii celui De-al Doilea Val care joacă un rol extrem de important în contopirea sectoarelor şi combinarea fragmentelor societăţii sunt: administratorii, comisarii coordonatorii, preşedinţii, vicepreşedinţii, birocraţii sau directorii.
Pentru e evita corupţia, trebuie ca guvernele să se restrângă, deşi, acest mod nu exclude alte pericole ale puterii conducătoare. Politicile pieţei libere susţin că, guvernul înfrânează activităţile politice prin birocraţie, impozite ridicate, taxe vamale mari şi bariere de intrare/de ieşire pe/de pe piaţă; dar fără forţa coercitivă a statului, societatea nu s-ar fi dezvoltat atât de rapid.
Ultima tendinţă în dezvoltarea civilizaţiei este ca puterea să se descentralizeze.
Persoanele cu un venit mic şi fără putere politică şi economică, puteau beneficia de avantaje de la tehnicienii puterii care combinau motoarele integratoare ale societăţii. Cu toate acestea, nu putem susţine ideea că, guvernul a fost „de partea” poporului, ci doar a făcut abuz de putere prin toate mecanismele posibile. Distanţa dintre cei conduşi şi cei care conduc creşte pe zi ce trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu