Cele 6 etape ale celui De-al Doilea Val

Cel De-al Doilea Val este format din şase principii care stau la baza gândirii şi dezvoltării civilizaţiei noastre, dar care, produc un conflict atunci când vine vorba despre Al Treilea Val şi legile lui.

1.Standardizarea, mişcare susţinută de către funcţionarul  Theodore Vail la sfârşitul anilor 1960, apare în multe domenii şi tehnologii, precum aparatul telefonic şi componentele lui, în munca administrativă şi partea de software a acesteia, teste de inteligenţă standardizate, metode de admitere şi reguli de atestare a calificării. Americana, engleza, franceza, rusa “standard”, au înlocuit limbile “nestandard”.

Treptat, s-au suprimat toate monedele neoficiale, şi s-a reuşit să se impună o singură monedă standard. Standardizarea preţurilor în anii 1825 în New Zork, în magazinul tânărului A. T. Steward, şochează clienţii prin politica preţului unic, şi oferă irlandezului calitatea de magnat al comerţului în acele vremuri.

2.Specializarea se resimte cel mai puternic prin diversitatea din sfera muncii. Astfel se consumă mai puţin timp şi mai puţin efort fizic pentru obţinerea bunurilor ori serviciilor dorite. Diviziunea muncii face ca forţele productive să se poată perfecţiona şi să aibă rezultate din ce în ce mai bune. S-a constatat că, cu cât specializarea este mai minuţioasă, cu atât costurile de producţie sunt mai mari, şi implicit şi preţurile obiectelor muncii. Dezavantajul este că, la un grad înalt de specializare, muncitorul este dezumanizat treptat şi se poate abrutiza. Profesiunile au apărut în contextul în care specialiştii au monopolizat cunoştinţele ezoterice pe care le stăpâneau.

3.Sincronizarea s-a putut observa încă de la început, din acţiunile pe care oamenii le desfăşurau în grup: războinicii prindeau prada în grup, pescarii scoteau năvoadele împreună, vâslaşii îşi coordonau mişcările între ei printr-un strigăt monosilabic ”o-op”. Al Doilea Val a simţit sincronizarea prin intermediul maşinilor, a tehnologiilor şi a industriei. Punctualiatatea a devenit o necesitate socială care a putut avea rezultate imediat în educarea copiilor, spre exemplu învăţarea ceasului. Lipsa mecanizării în mediul rural, face ca oamenii din mediul urban să îi desconsidere pe ceilalţi, tocmai din cauza ritmulului lor lent şi aparent neserios. 

4.Concentrarea are efecte în mediul energiei, prin folosirea zăcămintelor şi a combustibililor fosili, în mediul demografic, prin aducerea populaţiei rurale în centre urbane, iar munca se concentreză în fabrici. În mediul economic apar primele societăţi anonime, capitalul acestora este concentrat, dar îşi fac prezenţa monopolul şi trustul.

5.Maximizarea este interpretată din prisma producţiei- creşterea la infinit a volumului, considerându-se că eficienţa se dobândeşte o dată cu producţia, pentru că, scad costurile medii ale produsului şi astfel creşte profitul firmei. Ba chiar se dezvoltă şi secotul de armament, în detrimentul societăţii. Lăcomia şi egoismul faţă de ceilalţi, fac ca oamenii să se comporte haotic şi să renunţe la moralitate, distrugând mediul înconjurător şi posibilitatea civilizaţiei de a se dezvolta arminios şi sănătos.

6.Centralizarea a constat în descinderea resurselor umane în personal de „exploatare” şi personal de „conducere”. Puterea a fost ierarhizată în autoritate autoritară, democrată, autocrată, etc. Banca centrală este fondată pentru prima dată în Anglia, de către William Paterson. Acest fenomen se extinde, treptat, în toate statele unde industrializarea capătă un rol primordial în dezvoltarea societăţii, prin faptul că, resursele financiare sunt controlate central. Astfel, guvernul central beneficiază de avantajele acestui sistem şi face afaceri cu creditele acordate persoanelor fizice şi juridice. Birocraţia nu a putut fi evitată o dată cu descinderea producătorului de consumator şi dezvoltarea pieţei.

Integratorii celui De-al Doilea Val care joacă un rol extrem de important în contopirea sectoarelor şi combinarea fragmentelor societăţii sunt: administratorii, comisarii coordonatorii, preşedinţii, vicepreşedinţii, birocraţii sau directorii.

Pentru e evita corupţia, trebuie ca guvernele să se restrângă, deşi, acest mod nu exclude alte pericole ale puterii conducătoare. Politicile pieţei libere susţin că, guvernul înfrânează activităţile politice prin birocraţie, impozite ridicate, taxe vamale mari şi bariere de intrare/de ieşire pe/de pe piaţă; dar fără forţa coercitivă a statului, societatea nu s-ar fi dezvoltat atât de rapid.

Ultima tendinţă în dezvoltarea civilizaţiei este ca puterea să se descentralizeze.

Persoanele cu un venit mic şi fără putere politică şi economică, puteau beneficia de avantaje de la tehnicienii puterii care combinau motoarele integratoare  ale societăţii. Cu toate acestea, nu putem susţine ideea că, guvernul a fost „de partea” poporului, ci doar a făcut abuz de putere prin toate mecanismele posibile. Distanţa dintre cei conduşi şi cei care conduc creşte pe zi ce trece.

Evenimente vs Rezultate

Al Treilea Val se referă la transformarea societăţii, o schimbare extraordinară care introduce civilizaţia în epoca spaţială, epoca informaticii şi a electonicii sau sub o altă denumire, într-o epocă a tehnotronicii, aşa cum a numit-o cercetătorul în politică Zbigniew Brzezinski.
Viitorologii marxişti vorbesc depsre R.S.T- revoluţia "ştiinţifică tehnică". Următorul val va anihila în mare măsură culturile şi civilizaţiile anterioare şi va aduce moduri de viaţă inimaginabile pentru premergători. Foarte probabil este ca acest val să îşi lase amprenta şi să se consume în câteva decenii prin faptul că viaţa capătă un ritm din ce în ce mai alert. Noua civilizaţie ce urmează să se nască, se va ghida după principii care vor intra în contradictoriu cu cele ale vehilor obiceiuri şi mentalităţi, valorile se vor răsturna, iar oamenii vor fi puternic afectaţi de aceste schimbări la nivel cosmic.
Al Treilea Val este susţinut de surse de energie regenerabile şi diversificate, instituţii moderne, corporaţii şi şcoli radical modificate, familii de tip nenuclear.
Pe plan politic, dispariţia birocraţiei va face loc democraţiei, sistematizată în cel mai simplist şi eficient mod.
Evenimentele recente precum, criza economică, creşterea preţului petrolului, acutizarea terorismului şi nu în cele din urmă explozia inflaţiei, fac ca vechile valori şi convingeri să zdruncine frumoasa imagine a viitorului din bănuielile unora. Există însă multe moduri constructive şi edificatoare de a gândi viitorul, de a schimba prezentul, chiar dacă aceasta înseamnă poate o parte de autodistrugere a societăţii.
Se doreşte a exista viziunea în care noi suntem ultima generaţie a unei civilizaţii vechi şi prima generaţie a unei civilizaţii noi, Când înţelegem, în sfârşit, acest lucru, multe evenimente aparent lipsite de sens ori logică devin din ce în ce mai inteligibile. Acţiunea pentru supravieţuire devine din nou posibilă şi plauzibilă şi raţoinală. Pe scurt, premisa revoluţionară ne eliberează intelectul şi voinţa, dar numai în cazul unei pluriperspective.
Primul val a început în anul 8000 î.e.n şi a dominat pământul fără niciun rival până în anii 1650-1750 e.n. După aceea Primul Val îşi pierdea din putere pe măsură ce al Doilea Val se înteţea-civilizaţia industrială a dominat la rândul ei planeta, până când şi ea a ajuns la apogeu.(apud T. Alvin, 1983, pag.56) Mişcarea începe în jurul anului 1955 în Statele Unite. Acest an aduce în prim plan calculatorul electronic, avionul cu reacţie pentru pasageri, creşte numărul funcţionarilor şi a celor care lucrează în servicii depăşind numărul muncitorilor, apare pilula anticoncepţională şi alte inovaţii imense. Astfel, S.U.A creşte ca forţă economică, financiară şi politică şi adoptă noile caracteristici definitorii pentru Al Treilea Val.
Astăzi, în Statele Unite, ca şi în multe alte ţări, ciocnirea dintre Al Doilea şi Al Treilea Val dă naştere la tensiuni sociale, conflicte periculoase şi tendinţe politice noi şi obscure care nu mai ţin cont de împărţirile obişnuite în clase, rase, sexe şi partide. În orice domeniu se poate observa dizolvarea personalităţii şi instaurarea haosului.
Conflictul dintre grupările celor două valuri este, de fapt, principala tensiune politică din societatea şi cultura noastră de astăzi. Orice ar declara partidele politice şi candidaţii lor în alegeri, ele îşi dispută doar maximul de avantaje pe care le mai pot stoarce din rămăşiţele sistemului industrial în declin. Cu alte cuvinte, ele se ceartă pentru proverbialele şezlonguri de pe puntea unui "Titanic" care se scufundă. Problema politică fundamentală este nu cine conduce în ultimele zile ale societăţii industriale, ci cine modelează noua civilizaţie, în ascensiune rapidă, care o va înlocui pe cea actuală.(apud T. Alvin, 1983, pag. 64)
Acum 300 de ani în urmă, oamenii se împărţau în două categorii- cea primitivă si cea civilizată. În prima categorie se aflau cei care trăiau în triburi şi cete, agonisându-şi hrana, culegând, vânând şi pescuind. Cealaltă categorie era repezentată de oamenii care lucrau pământul, cei care au fost "afectaţi" de revoluţia agricolă. Pământul constituia baza economiei, vieţii, culturii, structurii familiei şi politicii, toate acestea gravitând în jurul satului.
Al Doilea Val, susţinut de o energie uluitoare, este cel care aduce uzinele, tractoarele, maşina de scris, frigiderul. A creat ziarul şi cinematograful, metroul ş avionul DC-3. Ne-a dat cubismul şi muzica dodecafonică, greva braţelor încrucişate, drajeurile de vitamine şi o viaţă mai lungă.
Tensiunile economice şi sociale dintre forţele Primului şi ale celui de Al Doilea Val au crescut în intensitate până în anul 1861, când au izbucnit în conflict armat. La originea războiului civil nu a stat problema unică morală a sclaviei, aşa cum au crezut mulţi, ci o problemă de proporţii mult mai mari: cine va conduce noul şi bogatul continent-fermierii sau industriaşii? Zarurile au fost câştigate când au câştigat armatele nordiste.(apud T. Alvin, 1983, pag.66)
Industrializarea Statelor Unite era asigurată.
Toate societăţile din Al Doilea Val au început să se aprovizioneze cu energie din cărbuni, gaze naturale, ţiţei-din combustibili fosili neregenerabili. Aceste rezerve de energie ale pământului i-a oferit civilizaţiei industriale o subvenţie secretă, accelerând enorm de mult creşterea economică.
Era industrializării aduce descinderea familiilor, migraţia tinerilor către oraş către realizarea propriilor obiective şi vise. Noua societate cerea mobilitate. Ea avea nevoie de lucrători care să se deplaseze după locurile de muncă. Învăţământul de masă a fost fără îndoială un pas înainte spre umanizare, dar cu rezultate ascunse.
La început de secol XIX, apar primele societăţi anonime/societăţi pe acţiuni, ele reprezentând principala formă organizatorică mai curând decât proprietatea individuală. În acest caz, dacă societatea anonimă dădea faliment, acţionarul pierdea doar suma investită. Această inovaţie a deschis porţile investiţiilor. Societatea se baza pe acţiuni şi strategii mult mai variate decât cele întâlnite până atunci.
Poşta a fost prima cale de comunicaţii larg deschisă din era industrială. Creşterea impetuoasă a mesajelor poştale odată cu revoluţia industrială sugerează numai volumul real al informaţiilor care au început să curgă în urma celui de Al Doilea Val.
Apare o fantastică creştere a speranţelor omeneşti. Bărbaţi şi femei au îndrăznit pentru prima oară să creadă că sărăcia, foametea, boala şi tirania vor putea fi abolite. Unii exegeţi au fost de părere că civilizaţia industrială are puterea să introducă pacea şi armonia, locuri de muncă pentru toţi, egalitate de avere şi şanse, sfârşitul privilegiilor bazate pe naştere.
Cele două jumătăţi ale vieţii umane pe care le-a separat Al Doilea Val sunt producţia şi consumul. Vom înţelege mai uşor Al Treilea Val dacă vom considera că, înainte de revoluţia industrială, economia Primului Val  consta din două sectoare. În sectorul A oamenii produceau pentru propria lor folosinţă şi era de mărimi foarte mari. În sectorul B, produceau pentru schimb sau comerţ, fiind foarte mic. În cuvintele istoricului R.H.Tawney, "tranzacţiile pe bani erau o periferie a lumii bazate pe economia naturală".(apud T. Alvin, 1983, pag.68)
În Al Doilea Val, lucrurile s-au modificat brusc: în locul unor comunităţi şi indivizi practic independenţi din punct de vedere economic, s-a creat pentru prima oară în istorie o situaţie în care majoritatea covârşitoare a alimentelor, bunurilor şi serviciilor era destinată vânzării, trocului sau schimbului. S-a creat o civilizaţie în care nimeni nu mai era independent.
Teoretic, economia de piaţă/economia de profit(denumire dată de occidentali) apare şi se dezvoltă în economiile industriale capitaliste şi în cele socialiste. În realitate, piaţa este o reţea de schimb, un tablou de comandă, prin intermediul căruia bunurile ori serviciile, asemenea mesajelor, sunt dirijate către destinaţiile dorite. Karl Polanyi, istoric al vieţii economice, este de părere că piaţa, care în societăţile vechi era subordonată ţelurilor sociale sau religioase-culturale, a ajuns să determine obiectivele societăţilor industriale. Majoritatea oamenilor au fost absorbiţi de către sistemul monetar. Prin diviziunea muncii s-a ajuns la o creştere extraordinaă a productivităţii. Astfel, piaţa reprezintă o instituţie care se dezvoltă şi se autoîntăreşte. Dar, în urma sciziunii între producţie şi consum, nu întârzie să apară inflaţia.
 Raporturile personale, legăturile de familie, dragostea, prietenia, relaţiile dintre vecini şi comunităţi, toate au fost influenţate sau alterate de interesul personal de ordin economic. Dezumanizarea legăturilor interpersonale a fost rezultatul preocupării obsedante pentru bani, bunuri şi obiecte(reflectări ale industrialismului).
Până şi munca a fost împărţită în două tipuri: "munca obiectivă", susţinută de bărbaţi, şi "munca subiectivă", susţinută de femei.
A rămas însă un loc în care vechea formă de muncă s-a menţinut, acesta fiind familia. Fiecare familie a continuat să fie o unitate descentralizată, angajată în reproducerea biologică, creşterea copiilor şi transmiterea moştenirii culturale, asigurând existenţa societăţii. Ca întotdeauna, femeia casnică a continuat să îndeplinească o serie de funcţii socio-economice de importanţă crucială. Ea "producea", însă producea pentru sectorul A-pentru uzul propriei familii, nu pentru piaţă şi nu pentru a comercializa, în timp ce soţul se ducea să presteze o muncă direct productivă. Bărbatul a preluat responsabilitatea pentru forma de muncă mai avansată din punct de vedere istoric şi tehnologic, pe când femeia a rămas s-o efectueze pe cea mai veche, mai înapoiată. Am putea spune că el s-a îndreptat spre viitor, pe când ea a rămas în trecut. Femeile, pregătite de la naştere pentru reproducere, creşterea copiilor şi treburile casnice, şi-au dus în mare măsură munca izolate din punct de vedere social+cultural, au fost învăţate să fie "subiective"-şi deseori considerate incapabile de gândire raţională şi analitică, presupusă a se potrivi cu obiectivitatea. Nu este surprinzător că femeile care au ieşit din izloarea nejustificată a căminului, pentru a se angaja în producţia interdependentă, au fost frecvent acuzate că s-au defeminizat, vă au devenit reci, dure şi...obiective. În acest mod, economia scindată a adâncit şi disociarea sexelor, adâncind prăpastia dintre cele două "lumi".

Dezvoltare si cunoastere

Informatică Economică are o prestigioasă tradiţie în cadrul învăţământului romanesc ea producând numeroase generaţii de specialişti de nivel mondial. Domeniul oferă pregătire economică în domeniile: tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, informatică economică, precum şi informatizarea analizei statistice micro şi macroeconomică, modelelor matematice în sistemul bancar şi de asigurări, modelării şi previziunii economice.