Recenzie “Civilizaţia japoneză tradiţională” Capitolul: Valoarea tradiţiei. Sărbători, festivităţi, obiceiuri

Lucrare la disciplina Fundamentele Ştiinţei Mărfurilor 

Bibliografia autorului: Octavian Simu s-a născut pe 10 iunie 1935 la Ilişeşti, judeţul Suceava, devenind prozator, niponolog şi eseist. Este fiul Eudochiei (născută Botuşanu) şi al lui Marcu Simu, funcţionar. Face studii universitare la Facultatea de Medicină din Iaşi (1952-1958) şi profesează, după absolvire, în judeţele Bacău, Suceava, la Iaşi şi, din 1961, la Bucureşti. În perioada 1966-1972 învaţă limba japoneză la Universitatea Populară din Bucureşti. Este membru fondator al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti (1990), preşedinte al Societăţii Române de Niponologie (din 1990) şi membru al Asociaţiei de Studii Orientale din România.

Locul lucrării recenzate în opera autorului: Opera cuprinde Balanţa cu umbre, Bucureşti, 1971, Spaţiile altora, Bucureşti, 1972, Lumină târzie, Bucureşti, 1974, Popasul, Bucureşti, 1975, Drumeţul fără toiag, Bucureşti, 1977, Rădăcinile casei, Bucureşti, 1978, Pecetea dragonului. Însemnări de călătorie în China, Bucureşti, 1980, Civilizaţia japoneză tradiţională, Bucureşti, 1984, Prizonierul deşertului, Bucureşti, 1985, Dicţionar de literatură japoneză, Bucureşti, 1994, Crângul semnelor, Bucureşti, 2001.

O imensă cantitate de informaţie referitoare la mitologie, religii, doctrine etice, sărbători, morale, legislaţii, familia japoneză, copilul, femeia, locuinţa, limba vorbită şi scrisă, învăţământul, repere literare, artele tradiţionale decorative, performanţele artei japoneze, arhitectura tradiţională, pictura şi altele, se structurează în capitole autonome din lucrarea “Civilizaţia japoneză tradiţională”. Fără a stabili ce e corect şi ce nu din stilul japonezilor de viaţă, dar folosind exhaustiv posibilităţile prezentării descriptive, Octavian Simu are meritul de a înlesni cunoaşterea, din perspectivă panoramică, a spiritualităţii unei mari culturi extrem-orientale.

Pilonii de susţinere ai tradiţiei japoneze sunt migala, străduinţa şi simţul ordinei. Tradiţia s-a strecurat în conceptul religios, în maniera artistică, în nevoia omului de a-şi ridica acoperişul casei, în iubirea semenului, în trecerea spre nefiinţă. Tradiţia niponă preia cu seninătate tot ce vine din afară interesant şi stimulator, dar noutatea este metamorfozată şi asimilată în fondul tradiţional astfel încât pare de o veritabilă autenticitate japoneză cu multiple sensuri.

De remarcat că o tradiţie anume, o sărbătorire specifică unui anumit loc e cu mult mai importantă în mesajul său decât una a întregului pământ insular. Oamenii sunt vanitoşi în a-şi evidenţia produsul propriu, elementul lor definitoiu în ansamblul naţiunii.

Japonezii desemnează prin cuvântul matsuri, festivitate, sărbătoare, momentul de delectare ocazionat de o zi anume şi de un loc bine stabilit. Matsuri-urile oferă şansa de a te afirma liber, cu spontaneitate dar în acelaşi timp cu raţionament, devotament. O sărbătoare niponă ajută „străinul” să înţeleagă mai uşor cum privesc japonezii lumea.

Anul Nou, considerat o tradiţie relativ recentă (apărută după al doilea război mondial), este sărbătorit cu mare bucurie, incomparabil mai zgomotos şi mai colorat decât în ţările occidentale. Pregătirile pentru zilele de 1, 2 şi 3 ianuarie, san-gani-chi se fac din timp. Se începe cu o curăţenie mare a casei, se prepară mâncărurile tradiţionale şi se face aprovizionarea cu cele necesare pentru o săptămână întreagă deoarece magazinele vor fi închise pe tot parcursul festivităţilor. Ca pregătire obligatorie este decorarea intrărilor caselor şi a tot ce înseamnă poartă sau uşă din faţa locuinţelor. Decoraţia trebuie să fie o combinaţie armonioasă din ramuri de brad sau pin, bambus şi ferigă, ele simbolizând fericire şi viaţă îndelungată. Crengile verzi din pin, kodomatsu,cum se numesc, îşi fac apariţia în ultimele zile ale lunii decembrie. Decoraţia exterioară mai cuprinde şi frânghiile împletite din pai de orez numite shimenawa, atârnate de câte doi stâlpi. Pe frânghie se prind fâşii de hârtie albă, portocale sau mandarine, un homar sau un rac uriaş de culoare roşie (care simbolizează bătrâneţea, deoarece are spinarea încovoiată), spice de orez (cu semnificaţia longevităţii şi a fericirii). Nu lipsesc nici lampioanele care licăresc într-un număr impresionant şi fac noaptea mai tainică. Pe 1 ianuarie, japonezii consideră că sunt mai vârstnici cu un an. În ultima zi din decembrie mulţimile pleacă în pelerinaj la templele budiste şi sanctuarele shintoiste, fiecare om acolo unde îl îndeamnă inima, credinţa şi traiţia familiei sale. Se pare că la Tokio, în clipa de cumpănă între un an şi altul, sună nu mai puţin de 108 clopote mari ale templelor vestind plecarea anului vechi. Oamneii aflaţi în temple sunt primii care aduc omagii zeilor. Ei bat din palme zgomotos, crezând că aşa atrag atenţia kami-ilor asupra lor, aruncă în cutii colectoare bănuţi şi cumpără diferite obiecte, tăbliţe magice, talismane puse în vânzare de preoţimea sanctuarelor. „Bonzii, preoţii budişti, mişună în sutanele lor albe, negre sau galbene, cu capetele rase, împlinind ritualuri misterioase sau strecurându-se prin mulţime spre o destinaţie necunoscută.” (apud pg. 95). Familiile vor rămâne acasă şi vor trimite felicitări şi urări celor dragi. Până şi datoriile băneşti sunt rezolvate tocmai pentru a începe noul an cu planuri de investiţii care să satisfacă fiecare membru al familiei.

În prima zi a Anului Nou, numită Oshogatsu, japonezii se întâmpină cu salutul tradiţional „Akemashite o-medeto gozaimasu” care înseamnă „Felicitări la început de an” sau „Cele mai bune urări la început de an”. Oamenii îşi urează sănătate, fericire şi putere, închinând ceşcuţe cu un soi de lichior dulce şi aromat numit otoso, dar nu e uitat nici sake-ul (obţinut din orez). Se mănâncă mochi, turte mici, ovale, din aluat de orez, prăjite sau copate pe cărbuni, uneori înmuitae în apă şi osonai, nişte turte mai mari, aduse ofrană spiritelor strămoşilor.  Sashimi este diversitatea de peşte crud, se prepară zarzavaturi şi ierburi comestibile prăjite în untură de peşte , un fruct specific nipon numit kake este extrem de căutat, banane şi multe altele. În zona oraşului Tokio, prânzul primei zile din an poartă numele zoni şi începe de la micul dejun, continuându-se până seara.

Copiii primesc daruri, binecunoscutele otoshidama. Din această perspectivă, Anul Nou ar echivala cu Crăciunul din lumea europeană. Femeile îmbracă cele mai frumoase kimonouri, îşi pun pe cap baticuri colorate sau pălării speciale.

Prima vizită din noul an la sanctuarul sau templul preferat se numeşte hatsu mode, acolo unde familia obişnuieşte să meargă şi în restul anului pentru ceremoniile religioase. La Tokio, de pildă, lumea vizita Palatul imperial pentru a aduce omagii familiei domnitoare. În ziua Anului Nou, împăratul salută cerul şi pământul, munţii, constelaţia anului şi cei patru zei care îşi au reşedinţele în cele patru direcţii. În a cincea zi a lunii ianuarie, în parcul Hibiza din apropierea palatului imperial se fac demonstraţii de îndemânare şi acrobaţie a pompierilor voluntari îmbrăcaţi în costumele de epoca ale secolelor XVII si XVIII. Demonstraţia se numeşte Dezomeshiki. În 6 ianuarie, pompierii din Tokio, în uniforme moderne, de data aceasta, fac o mare demonstraţie de stingere a incendiilor. Tokio, ca şi alte oraşe nipone, în trecut, a trăit numeroase incendii catastrofale iar profesiunea de pompier s-a aflat întotdeauna la mare cinste.

Sărbătoarea din 7 ianuarie, numită nana-kusa, se traduce „cele şapte ierburi”. În trecut, curtea imperială şi poporul mergeau la culesul a şapte specii de ierburi, printre care şi pătrunjelul. Se mânca, în mod tradiţional legume cu terci de orez.

Zilele de 15 şi 16 ianuarie reprezentau în vechime adevăratul sfârşit al Anului Nou. 16 ianuarie, hoko-nin no yaburu-iri, sau „Vacanţa ucenicilor” era ziua în care se mânca terci de orez cu fasole. La 20 ianuarie, tradiţia populară îi îndemna pe japonezi să-şi deschidă dulapurile unde păstrau obiecte de valoare, să le inventarieze şi să petreacă o nouă sărbătoare, kura-biraki, prilej de a relua masa specială de Anul Nou.

După vechiul calendar, primăvara începe odată cu luna februarie, aşa că, în ultima zi a lunii ianuarie are loc sărbătoarea setsubun. Se împrăştie în toată casa boabe de mazăre ori de fasole prăjită şi fiecare membru din familie mestecă atâtea boabe câţi ani au plus una pentru cifra vârstei. Împrăştierea boabelor simbolizează îndepărtarea spiritelor rele. Alte surse spun că această sărbătoare ar avea loc pe 3 şi 4 februarie, ceremonie numită mamemaki, socotită ca ajun de primăvară. Capul familiei împrăştie boabele prin colţurile întunecate ale casei şi la intrarea în casă, strigând următorul îndemn: „Oni wa soto, fuku wa uchi”, adică „diavolii să iasă afară, norocul să intre”.

„Sărbătoarea fetiţelor” are loc pe 3 martie şi este una din cele mai mari sărbători ale japonezilor, dedicată fetiţelor, numită de ei Hinamatsuri, de unde s-ar traduce „Sărbătoarea păpuşilor” (hina în limba lor însemnând păpuşă). Tradiţia s-ar părea că porneşte din China, unde oamenii obişnuiesc primăvara să-şi „spele” păcatele creând nişte păpuşi simple din hârtie sau bambus, pe care le aruncau în apele râurilor, după ce le confesau păcatele săvârşite. Începând cu 1603, păpuşile sunt stilizate şi seamănă mai mult cu nişte curteni, şi impun mai mult un sentiment de respect în loc de dragoste. Cu toate acestea, în jurul lor există un fenomen de mister şi sacralitate. Confecţionarea unei păpuşi de valoare poate lua şi un an de zile şi este extrem de costisitoare achizişia ei. Accesul la o astfel de piesă de artă este o singură dată pe an. Păpuşile sunt comercializate în set de 15, ele reprezentând funcţiile de la curtea domenască: împăratul, împărăteasa, doamnele de la curte, muzicanţii, demnitarii şi slujitorii. Câte fetiţe există într-o casă, atâtea seturi de păpuşi vor fi păstrate la loc sigur. În casă, se aşează în cea mai luminoasă cameră a casei o etajeră de lemn cu 5 sau 7 rafturi. Poliţele sunt pictate şi decorate cu flori de piersic (de aici se mai numeşte şi Festivalul piersicilor). Fructul simbolizează prin floarea sa, blândeţea şi graţia feciorelnică. Prietenii fetei invitaţi la o astfel de ceremonie sunt trataţi cu shirozake, o băutură albă, dulce şi siropoasă, făcută din boabe de orez şi din sake mult diluat, precum şi prăjituri, fructe glasate sau orez fiert. Expoziţia durează aproximaativ două săptămâni.

Meşteşugarii japonezi au dorit să redea cât mai veridic trăsăturile acestor marionete care sunt capabile să fie mânuite, sunt suficient de expresive, pentru a reprezenta punctul de pornire al unei arte speciale, arta mânuirii marionetelor, teatrul de păpuşi, cum se spune astăzi Bunraku-ul japonez. Acest meşteşug este susţinut în special de către femei.

Pentru a compensa remarcabila Hinamatsuri, pe 5 mai există o sărbătoare a băieţilor relativ asemănătoare numită Tango no sekku, cu o vechime de mai mult de 100 de ani, în care băieţii primesc păpuşi ce imită samuraii războinici, cu caracter milităresc, cu figuri aspre, încruntate. Sunt expuşi în vând crapi din hârtie care simbolizează puterea, ambiţia şi răzbunarea. Acest decor se numeşte nobori.

Echinocţiul de primăvară, numit de japonezi Higan, se desfăşoară între 20 şi 21 martie. Este considerată sărbătoarea strămoşilor imperiali. În credinţa niponă, morţii străbat în aceste zile spaţiul de dincolo de Oceanul Existenţei într-un tărâm îndepărtat, mai precis în Nirvana. Oceanul care desparte lumea pământeană de cea viitoare, se spune că ar fi considerat plin de pasiuni, iluzii şi suferinţe. Trecerea apei, lupta împotriva curenţilor ai ispitei aduc pe celălalt mal bucuria iluminării, a cunoaşterii, fericirea Nirvanei. Oamenii obişnuiesc să meargă la cimitir şi să îngrijească mormintele vechi ale strămoşilor. Apoi se fac slujbe în temple şi cimitire, se mănăncă ohagi (găluşte din orez moale, învelite într-o pastă dulceagă de fasole) şi se bea sake.

Naşterea lui Buddha, este comemorată de popor pe 8 aprilie care este numit Shakya-muni. În temple sunt expuse statuete ale lui Buddha copil iar acestea sunt stropite cu un ceai special făcut din lemn dulce (ama-cha), fiind considerat botezul părintelui religiei lor, fenomen numit Kambutsu-e. Superstiţioşii beau din ceaiul din lemn dulce pentru a se vindeca de boli parazitare intestinale cauzate de viermi. Alţii cred că ceaiul poate alunga furnicile ori insectele care pot pătrunde în locuinţe. Faptul că sărbătoarea este desfăşurată în luna aprilie, floarea de cireş capătă o puternică simbolistică în cultura niponă. Unii cireşi (numiţi sakura) cu petale albe-roz sunt cultivaţi numai cu rol estetic de mai bine de 1000 de ani. Floarea de cireş ţine aproximativ 3 săptămâni şi colorează pământul insular. Efemeritatea florii este asemuită perioadei de glorii a unui samurai, care îşi dedică viaţa pentru o cauză bună şi îşi sacrifică vexistenţa în plină tinereţe şi vigoare. Privitul florilor este o modalitate de recreere şi poartă denumirea de hanami. Cireşul înflorit a fost întotdeauna motiv al creării poeziilor, artelor şi esteticii japoneze.

Ziua de naştere a actualului împărat se serbează pe 29 aprilie, când se ţine o ceremonie specială pentru pacea şi prosperiatea ţării, desfăşurată la trei altare aflate în incinta palatului. După 1945, cetăţenii japonezi au primit dreptul să treacă Podul Dublu care conduce spre intrarea principală a palatului şi să pătrundă în incinta sacră, unde îşi pot înscrie numele într-un registru special de felicitare a împăratului.

Altarul de la Nikko ridicat cu mai bine de 300 de ani, este considerată cea mai magnifică realizare arhitecturală de acest fel din Japonia. Ceremonia are loc la 1 iunie iar lumea vine în straie de epocă şi sărbătoreşte în stilul veacului al XVII-lea.

După 15 iunie, irisul (shobu) este ceremoniat aproape 3 săptămâni în parcuri precum Meiji sau Horikiri din Tokio.

Solstiţiul de vară, denumit geshi, este sărbătorit pe 22 iunie.

Deschiderea oficială a sezonului pentru ascensiunea vulcanului Fuji este pe 1 iunie. Acest munte a inspirat picturi, stampe şi poeme. Fuji este considerat un munte sacru iar ascensiunea lui este văzută ca un pelerinaj.

Odinioară, în data de 7 iulie, în mediul rural avea loc sărbătoarea stelelor, a adolescenţilor sau a îndrăgostiţilor, numită Tanabata.Sărbătoarea îşi are originea într-o legendă chineză veche şi s-a înregistrat pentru prima dată ca sărbătoare din secolul al V-lea. În Japonia s-a introdus două secole mai târziu. Povestea vorbeşte despre două stele aşezate de o parte şi de alta a Căii Lactee care, în mişcarea lor aparentă pe bolta cerească, se apropie o singură dată pe an, la 7 iulie. Stelele sunt personificate de cei doi îndrăgostiţi: Kengyu, frumosul păstor şi Shokujo, minunata prinţesă.  Soarta le-a sortit să fie fericiţi o singură noapte pe an, în restul timpului Râul Ceresc (Calea Lactee) le desparte.

Un obicei extrem de signifiant în cultura japoneză este spiritul chanoyu adică spiritul ceaiului. Cum acest ritual este înrădăcinat în istoria poporului de mai bine de patru secole de maestrul Sen no Rikiu care i-a stabilit regulile, există numeroase şcoli, în jur de 30 de instituţii cu un milion de amatori, unde se păstrează această artă, care oferă pacea sufletească şi detaşarea de încercările vieţii citadine. Expresii legate de ceai definesc comportamentul şi pshihologia individului. De pildă, japonezul spune despre cineva care este nepoliticos, insensibil sau chiar grosolan că este „lipsit de ceai”, iar despre altul care se comportă zgomotos şi fără tact că are „prea mult ceai”.

Concluzii: Deşi secolul XXI a influenţat atât cultura, tradiţiile, felul de a trăi, ba chiar structura biologică şi psihică a japonezului, dăinuie totuşi acel nucleu misterios şi încă necunoscut, care susţine farmecul şi taina acestui popor şi a tărâmurilor pe care aceştia trăiesc în adevăratul sens al cuvântului. Respectul şi admiraţia faţă de natură, felul ponderat de a acţiona şi de a creea, subliniază imaginea acestei naţiuni speciale care se deosebeşte indiscutabil de celelalte tradiţii, sărbători şi obiceiuri de pe restul Planetei.  

Elementele subtile pe care le aduc tezaurului mondial al artei, nunanţele fine ce caracterizează cultura japoneză fac ca Ţinutul Soarelui Răsare să „deschidă uşi” cu posibilităţi nemaiîntâlnite, nefructificate până acum şi moduri de a aborda lumea într-o viziune spirtuală, apropiată familiei, sufletului şi a minţii.

Probabil că japonezii au reuşit să înţeleagă evoluţia vieţii în ansamblu. Nucleul, anterior amintit, presupune tradiţie, autenticitate, devotament, disciplină şi existenţa unui cămin, acesta din urmă fiind laitmotivul culturii japoneze, elementul fundamental al întregii societăţi. Reprezentând baza unui progres armonios, solid şi sănătos a poporului asiatic, familia şi în general comunitatea au fost, sunt şi vor fi elemente principiale ale tradiţiei nipone.

Momente critice

Cei care folosesc în producţie fenomenul standardizării, se folosesc de personalizarea produselor şi serviciilor prin inventivitate, originalitate. Şi preţurile sunt destandardizate, acestea raportându-se la diversitatea clienţilor.

Marii centralizatori ai celui de-al Doilea Val au fost: Hamilton, Lenin, Roosevelt. Dar concepţiile şi viziunile lor au apus demult în ţările civilizate.

Sistemul de comandă multiplu se referă la faptul că fiecare angajat este subordonat unei secţii unde lucrează dar participă la proiecte pe care nu le poate realiza singur, ci împreună cu ceilalţi angajaţi din celelalte secţii. Astfel, spre exemplu, sectorul contabil al unei firme se întâlneşte cu sectorul comercial, de marketing, de administraţie, etc.

Modul de gândire al societăţii trebuie revizuit şi pe plan ecologic şi natural. Planeta Pământ este acum un element fragil din Univers, care necesită ocrotit şi respectat pentru a avea o dezvoltare durabilă şi sănătoasă. Din ce în ce mai mulţi oameni adoptă un stil de viaţă naturist, naşterile încep să fie din ce în ce mai multe la număr naturale, alimentaţia oamenilor este una bazată pe un regim cu produse naturale, sursele de energie cele mai performante sunt cele care utlilizează forţele naturii.

Un pas extrem de important s-a petrecut in 1957, când dr. Arthur Kornberg a descoperit codul ADN. Posibilitatea de a modifica genetic această structură, de a sintetiza unele celule şi apoi de a le fuziona, unii cred că medicina a luat-o înaintea evoluţiei însăşi. Însă ei au văzut-o ca pe o dezvoltare a omenirii. Acest fenomen subliniază primele semne ale celui de-al Treilea Val.

Astăzi am ajuns în punctul în care tehnologia a ajuns să nu mai fie considerată o locomotivă a progresului. Rezultatele unei lumi nebune ca aceatsa în care trăim au fost prevestite încă din anii “72 când Clubul de la Roma a tras un semnal de alarmă asupra dezvoltării canceroase a societăţii. Inflaţia, şomajul, suprapopularea planetei, consumul excesiv, criza energiei şi poluarea sunt fenomene care asigură dezastrul!

Până şi timpul capătă alte dimensiuni: timpul relativ tinde să ia locul celui absolut, specific celui de-al Treilea Val. Fiecare om percepe diferit timpul şi depinde de factori subiectivi la care să se raporteze.

Dimensiunea oraşelor, companiilor, a căminelor şi a oricăror comunităţi se modifică, căpătând structuri mai mici decât cele din prezent datorită faptului că ele sunt mai eficiente în aceste condiţii. Şi hărţile vor fi reprezentări în mişcare şi ne vor da posibilitatea de a afla cum migrează popoarele.

Gândirea holistică presupune un concept care defineşte întregul dar totodată separă domeniile şi sistemele în aşa fel încât rezulatele să fie favorabile, iar aceste sisteme să depindă unele de altele.

Conceptul de orgine din haos se referă la faptul că din sisteme aleatoare, spontane, se creează construcţii continue, stabile. Acest lucru este un beneficiu pentru că arată ca universul este flexibil şi ne poate duce dintr-un domeniu într-un alt domeniu de interes care la rândul său să fie dezvoltat. Schimbarea şi dezvoltarea sunt punţile de trecere către cel de-al Treilea Val.

Se resimte o puternică presiune centrifugă, o serie de proteste şi de manifestări violente  care cresc semnificativ în fiecare stat al Planetei. Acest lucru se datorează dorinţei de demasificare a societăţii dar şi existenţa reală a unei eficienţe umane. Economiile regionale şi specializate se pare că aduc autonomia economică şi sunt sistemele care îi preocupă cel mai mult pe cercetători. Politica îndrăzneaţă ar fi aceea de segmentare a pieţei. Politicile locale trebuiesc modificate după nevoia cetăţenilor. Trebuie înlăturat rasismul, xenofobia, marginalizarea persoanelor sărace.

Naţiunile trebuie să acţioneze în aşa fel încât să nu înfluenţeze în mod negativ, perturbator celelalte ţări, pentru că societatea în ansamblul ei formează un sistem fragil, care reacţionează la orice schimbare sau din orice fenomen şi spre exemplu economia Japoniei în urma cutremurului de 9,8 grade a influenţat scumpirea produselor alimentare, a petrolului şi a energiei. Dacă rezidurile din centralele atomice ale Japoniei au fost emanate în atmosferă, asta înseamnă că o parte bună a populaţiei este afectată de acest fenomen.

Multinaţionalele au căpătat teren în ultimii 25 de ani pe piaţa mondială din ce în ce mai mult. Unele dintre ele au modificat legislaţia sau au influenţat evoluţia celorlalte firme mai mici. Spionajul este des întâlnit în aceste corporaţii tocmai pentru a avea sub control mecanismele pieţei şi pentru a avea primii informaţia, pentru a deţine controlul. Globalizarea unor naţiuni în câştigul altora, pentru a obţine profit de pe urma lor, a şters valorile şi capacităţile ţărilor emergente. De astăzi înainte se doreşte redobândirea acestor calităţi şi independenţa regională.

Prosumul se referă la munca efectuată pentru sine. El trebuie privit ca un motor aducător de beneficii, chiar dacă unii îl consideră concept al celui de-al Doilea Val. Eliminarea risipei şi consumul raţional nu poate să ne aducă decât progres şi echilibru.

Biologia, electronica, genetica, utilizarea mediului oceanic şi a celui extraterestru sunt domenii care vor fi folosite în al Treilea Val pentru a putea evolua sănătos, cu resurse regenerabile şi inepuizabile. O societate computerizată ne va păstra umanitatea dar ne va transforma radical modul de acţiune. Discernământul şi reacţiile optime vor fi valori care vor creşte calitatea profesională a oricărui angajat.

Practopia este situaţia unui lucru de a nu fi nici rău dar nici cel mi performant. Este cazul în care este de preferat situaţia curentă decât cea iniţială. În această ipostaza se află lumea celui de-al Treilea Val, în faţa unei viziuni pozitive, realiste şi revoluţionare.

Psihosfera face referire la mentalităţile şi acţiunile oamenilor, ea se transformă la rândul ei şi suferă modificări: creşterea alcoolismului, a numărului mare de sinucideri în rândul tinerilor, răspândirea criminalităţii şi a vandalismului sunt efectele devastatoare ale celui de-al Doilea Val. Nevoia de comunitate, nevoia de structură şi nevoia de sens sunt cele mai importante valori ale omului, care îi modifică viaţa în perioada celui de-al Treilea Val.

Al Treilea Val tinde să aibe numeroase elemente ale Primului Val: munca acasă, prosumul, dezurbanizarea, întreprinderi relativ mici, etc. Dar care să aibă alt sistem de funcţionare, valorile fiind altele, mai ales pe plan ecologic. O mare parte a agriculturii va fi realizată în scopul producerii de energie(şi asta într-un viitor relativ apropiat). Se pare că microelectronica este domeniul în care forţa de muncă umană ar putea avea cel mai ridicat nivel de eficienţă. „Ea se pretează la descentralizarea producţiei.”

Noile tendinţe ale vieţii omeneşti vor apărea din spaţii neaşteptate precum Asia, Africa ori America Latină, unde se pune accent pe nevoile reale ale locului, acestea constituind strategii indigene. Statele civilizate ca: Germania, Franţa, SUA vor fi obligate să adopte noile legi şi să renunţe la cel de-al Doilea Val unde ele posedau puterea.

Mişcarea creştină evanghelică se raporteză la oamenii cu un nivel de trai scăzut, majoritatea dintre ei lipsiţi de cultură şi educaţie, ei necesitând ajutor din partea statului, dar care nu vine. Adepţii acestei religii doresc să prăbuşească sistemul social celui de-al Doilea Val, într-o nouă tendinţă. Acest fenomen provine de pe meleagurile californiene şi se răspândeşte pe tot Globul cu o repeziciune uriaşă.

Un alt aspect extrem de vizibil al societăţii este prezenţa singurătăţii. Profitorii acestei problematici sunt canalele de divertisment, agenţiile de voyage, cluburile, industria stupefiantelor, industria medicamentelor şi mulţi alţii. Tot mai puţini oameni reuşesc să aparţină unui grup sau unei colectivităţi din cauza faptului că în marile corporaţii, oraşe sau comunităţi li s-a pierdut identitatea.

Ideea de comunitate poate pleca şi din cadrul comunităţii unde educatorii şi profesorii ar putea promova sentimentul de apartenenţă. Dacă în cadrul familiei nu s-a putut până acum, părinţii care urmează ar trebui să existe o reponsabilitate mai mare iar copiii să fie educaţi în spiritul colectivităţii. Singurătatea nu trebuie să o negăm fiindcă este un lucru normal în perioada în care trăim dar nici nu trebuie să fim resemnaţi. Societatea se poate transforma prin noi, pentru că oamenii sunt nucleul acesteia, dar în spiritul solidarităţii şi dreptăţii. avem nevoie atât de familiile noastre, de bunici, de părinţi, de fraţi şi surori, cat şi de prieteni, profesori, mentori sau consilieri pentru o dezvoltare sănătoasă.

Omul îşi doreşte ca viaţa lui să fie structurată, echilibrată. atunci când individul se întâlneşte cu o situaţie imprevizibilă, pe care nu o deţine sub control, acesta recurge din cauza depresiei(atunci când parcuge o perioadă lungă de timp de anxietate)depresiei la metode atât imorale cât ilegale. Consumul de droguri este considerat de unii indivizi, îndeosebi de unii tineri, colacul de salvare dintr-o situaţie nefericită sau nedorită. Însă heroinomania scoate la suprafaţă din caracterul unei persoane cele mai antisociale comportări: furtul, înşelăciunea, minciuna, trădarea. Cei mai mulţi dintre adepţii heroinomaniei consumă stupefiantele pentru că nu au un scop bine definit în viaţă.

Sectele au rolul de a oferi o falsă impresie sau nu de comunitate, dar impune şi reguli stricte privind comportamentul membrilor din ea. Sectele de cele mai multe ori manipulează oamenii şi îi transformă în nişte fiinţe care nu mai au capacitatea să răspundă de faptele lor pentru că identitatea le este ştearsă cu buretele. Oamneii care aderă la aceste grupări sunt oamnei în căutarea echilibrului însă, care îşi doresc o viaţă structurată, uşor de previzionată, şi sigură. Vrea să scape de confuzie şi solicitare, de neştiinţă şi apăsare. Preţul pe care îl plătesc adepţii sectelor este renunţarea la propriul ego.

Caracterul social al unui popor face parte din cadrul dar în special tradiţia unei naţiuni. Oamneii sunt cei care formează caracterul social, dar acesta la rândul lui îi influenţează în consecinţă. Omul viitorului este acela care pune preţ pe spiritualitate, pe cunoaştere ştiinţifică şi religioasă, care se informează în cât mai multe domenii şi care are sete de informaţie. Numai aşa vom putea evolua către cel de-al Treilea Val. Copiii viitorului vor fi mult mai bine instruiţi şi agrenaţi în scopul societăţii, lucra de la vărste frage în cadrul familiilor lor, părinţii vor fi mai exigenţi şi le vor impune reguli stricte. S-ar putea ca acest lucru să maturizeze precoce generaţia tânără şi să nu mai dea dovadă de creativitate. Dar acest risc ni-l vom asuma şi va trebui să renunţăm la rolul de martori. De aceea trebuie să considerăm deosebirile de păreri ca fiind rezultate pozitive ale discernământului şi judecatei oamenilor.

            În ultimul capitol al cărţii se pune problema valabilităţii democraţie. S-a dovedit că democraţia nu este soluţia pentru lipsurile cu care se confruntă societatea astăzi, şi anume: criza de energie, “degradarea mediului natural, a familiei sau a tehnologiei”. Democraţia a intrat în declin pe plan mondial din anii ’60 când administrarea sistemului a devenit din ce în ce mai dificilă. Destabilizarea societăţii, a colectivelor, grupurilor şi familiilor, ştergerea unor valori valabile până atunci au făcut ca evoluţia omenirii să capete din ce în ce mai multe incertitudini. Am putea auzi în viitor de mişcări politico-religioase care să încerce să intre în posesia puterii.

          Metodele de verificare a agenţilor economici atât de stufoase şi greoaie împovărează producţia şi bunul mers al dezvoltării economice. Lipsa unor structuri bine organizate, echilibrate şi simplificate face ca viaţa oamenilor să fie complicată şi tensionată. Unii cred că suntem într-o perioadă în care se manifestă criza de democraţie. Parlamentul îşi pierde din valoare, Guvernul nu-şi urmăreşte scopul bine determinat, ci este influenţat de interese politice şi individuale, justiţia pare să fie legată la ochi(sau la mâini). Unii dintre noi se încumetă să susţină ideea că legislaţia este făcută ca să fie încălcată. Acest mod de a trata lucrurile şi lipsa de responsabilitate degradează spiritul uman şi afectează viitorul. Ca urmare, trebuie să ne asumăm faptele, atitudinile şi momentele trăite ţinând cont de faptul că putem schimba măcar micromediul în care trăim.  

           Dacă este să comparăm sistem militar de acţiune al nemţilor cu cel al britanicilor, vom vedea că primii au avut erori multiple comparativ cu cei din urmă. Nemţii au continuat să producă tancuri şi armament chiar şi când au rămas fără trenuri de trasport, din cele 16.000 de invenţii din timpul războiului puţine au intrat în industrie, spionajul nazist a sfârşit în a se urmări pe sine, în schimb, britanicii au avut rezultate nete: au făcut apel la populaţie pentru a avea sprijin în război, au recrutat şi femei implicând toată populaţia ţării, sensibilizând spiritul colectiv.

           Recomand această carte oricărei persoane interesată de societatea în care trăieşte, care doreşte să afle mecanismele sociale, economice, politice ale societăţii din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Lucrarea deschide noi viziuni asupra viitorului, dezleagă misterele mediului în care trăim şi trezeşte setea către cunoaşterea aprofundată şi multilaterală. Scrisă încă din 1983 de Alvin Toffler, cartea este şi în prezent de o extraordinară actualitate şi uimeşte cititorul prin această trăsătură. Pot să spun că mi-a schimbat viziunea asupra vieţii şi probabil mă va ghida în deciziile pe care le voi lua pe mai departe.

Viziuni multiple asupra Marii Schimbări

Din perspectiva spaţiului, casa electronică obligă oamenii să îşi împartă căminul în muncă şi birou. De unii acest lucru reprezintă un inconvinient, mai ales când femeile se zbat să fie independente şi să lucreze în cadrul unei întreprinderi. Alţii nu acceptă ideea de a rămâne „închis” într-un spaţiu, petrecându-ţi timpul alături de familie şi atunci când se munceşte. Al Treilea Val nu impune ca forţa de muncă să rămână în ateliere, ci să îşi desfăşoare activitatea în cadrul familial. Avantajele sunt că nu numai familia este pusă pe un loc principal, dar şi costurile de întreţinere a imobilelor şi a maşinilor se reduc.  „Programarea calculatoarelor la domiciliu –scrie ziarul The Guardian- este industria casnică a anilor ’80”.  Unul din dezavantaje este că navetismul este suportat de lucrători, aglomeraţia de pe şosele formează agitaţie, nemulţumirile cresc, se produc greve. S-a ajuns la concluzia că este necesară mult mai puţină energie pentru a transporta informaţiile decât forţa de muncă. „Casa electonică poate aduce sentimentul de apartenenţă la colectivitate şi poate pune în mişcare organizaţiile volunatre ca bisericile, cercurile de femei, cluburile, organizaţiile sportive şi organizaţiile de tineret” numit de germani gemeinschaft. Aceste schimbări de caracter ale muncii, din fabrici şi birouri către transferarea muncii înapoi acasă, sugerează pragul unei noi civilizaţii, cea din Al Treilea Val.

Unii cercetători sunt de părere că divorţurile reprezintă rezultatul crizei industrialismului celui  de-al Doilea Val, modificând sistemul familial, din cauza frustrărilor care se creează între indivizi. Munca şi dorinţa de a câştiga din ce în ce mai mult pentru un trai mai bun dezechilibreză mediul familial.

Măsurile care trebuiesc luate în scopul sprijinirii şi restabilirii familiei nucleare din perioada celui De-al Doilea Val în viziunea unora sunt:

·         distrugerea calculatorului electonic pentru a limita accesul la materialele pornografice, pentru a îngrădi homosexualitatea, avortul;

·         alocarea de fonduri producţiei şi blocarea dezvoltării sectorului serviciilor în economie;

·         utilizarea tehnologiilor nucleare în producerea energiei, nevoia unei societăţi centralizate politic şi social;

·         interzicerea diversităţii din punct de vedere al mijloacelor de informare şi orice alt instrument care să submineze familia;

·         activităţile desfăşurate de femei să fie în cadrul casei, în special în bucătărie, aşa se explică practicarea salariului minim pe economie pentru femei;

·         reducerea intenţionată a salariilor tinerilor astfel încât aceştia să depindă din ce în ce mai mult de părinţi;

·         interzicerea mijloacelor anticoncepţionale şi a cercetării în domeniul biologiei reproducţiei;

·         scăderea nivelului de viaţă, prin existenţa unei sărăcii controlate a familiilor;

În prezent, numărul celibatarilor este într-o continuă creştere şi nu pare că s-ar opri.

Din ce în ce mai mult familia este axată pe adulţi şi nu pe copii. Nu trebuie să eliminăm din calcul căsătoria de probă, cuplul fără copii sau căsătoria homosexuală cu copii.

Dragostea dintr-un cuplu a fost şi va rămâne elementul care va uni oamenii, indiferent la care Val ne referim. Deşi în Al Doilea Val contează poziţia socială şi materială a partenerului, iubirea dintre bărbat şi femeie primează. În Primul Val, calităţi precum responsabilitatea, perseverenţa, modestia şi robusteţea erau cele care predominau în societate şi în relaţiile din cadrul acesteia.

Unul din motivele pentru care şomajul există şi este din ce în ce mai predominant este că, tinerii locuind în case electronice nu intră în contact până la vârsta angajarii cu mediul de muncă. Aceştia deseori au o vagă idee despre cum îşi desfăşoară activităţile părinţii lor la serviciu. Trebuie promovată productivitatea minorilor într-o cantitate raţională care să stimuleze/motiveze personalitatea umană în luarea deciziilor şi înlăturarea abuzurilor de orice tip asupra acestora.

Familia comunitară electronică ar putea da naştere unei cooperative, unei comune-corporaţii. Din punct de vedere psihologic, această organizare ne-ar ajuta afectiv, am combate singurătatea, am dezvolta relaţii interpersonale, am aprecia şi pune în valoare propriile calităţi, ar creşte încrederea în sine.

Demasificarea ţine cont şi de schimbarea structurii unei familii, pe care cel de-Al Treilea Val ni-l pregăteşte şi fiecare dintre noi vom putea alege prin nevoile pe care le avem, structura şi organizarea cadrului familial, în ce nişă ne vom putea încadra ori vom putea alege să trăim nonconformist/după bunul plac.

Trebuie să recalculăm faptul că, productivitatea în gospodărie are valoare economică, şi să revizuim acest fenomen al celui de-Al Doilea Val, beneficiând de toate avantajele şi eliminând punctele slabe.

Criza economiei mondiale din cel de-Al Doilea Val, face ca marile corporaţii să îşi piardă identitatea. Inflaţia şi şomajul, evoluţia în zig-zag a ratei dobânzii, acordarea de credite nelimitate cu dobânzi scăzute cu repercursiuni extrem de grave în economie, problemele ecologice ale mediului, criza energetică, criza financiară şi monetară, necesită alarmant schimbare în toate planurile de dezvoltare, cât şi în gândirea populaţiei.   În mediul actual afacerist, corporaţiile se dezvoltă extrem de anevoios şi sunt caracterizate de incertitudine din cauza vitezei schimbărilor factorilor de influenţă. Deciziile managerilor trebuiesc luate într-un timp din ce în ce mai scurt iar acest lucru aduce presiune, tensiune şi riscuri în cadrul firmelor.

Firmele născocesc false valori, nevoi ale oamenilor pentru ca vânzărilor să crescă. Diversitatea bunurilor şi serviciilor este specifică celui de-al Treilea Val. Se renunţă la naţionalism în numele regionalismului, se doreşte autenticitatea indivizilor, punerea în evidenţă a propriilor valori, a identităţii fiecăruia dintre noi, lucru care în perioade mari de timp, anterioare, ne-a fost interzis prin regulile societăţii. Corporaţiile actuale sunt damnate pentru otrăvirea cetăţenilor cu azbest, pentru folosirea oamenilor săraci drept cobai, pentru rasism şi înşelăciune, etc.

Informaţia reprezintă elementul care stă la baza deciziei, în urma căreia se acţionează într-un fel. De aceea, informaţia este atât de mult dorită şi într-un timp cât mai scurt, pentru că cel care deţine informţia, este cel care conduce, este liderul.

Din ce în ce mai mult se pune accent pe moralitatea omului. Responsabilitatea lui şi a modului în care acţionează sunt factori care se iau în considerare în Al Treilea Val. Conştiinţa de care dă dovadă atunci când produce bunuri ori servicii, conservarea mediului şi protejarea speciei umane contribuie în dezvoltarea noii generaţii. Trebuie să avem în vedere politica sinergică, cea care pentru îndeplinirea unei funcţii acţionează mai multe organe, instituţii, pentru îndeplinirea aceluiaşi rezultat. Rapoartele corporaţiilor au menirea de a informa atât publicul cât şi concurenţa, despre activitatea desfăşurată în cadrul firmei. Acest lucru trebuie să fie înzestrat cu francheţe, obiectivitate, transparenţă, şi se analizează printr-o abordare interdisciplinară.

La conflueţa celui de-al Doilea Val cu următorul se evidenţiază „declinul eticii profesionale şi al loialităţii faţă de întreprindere, al punctualităţii şi disciplinei industriale în rândul tineretului!” Atunci se naşte întrebarea: „Ce cod de conduită trebuie aplicat?” Orarul glisant însă de unii este considerat factorul eliberator şi are în consecinţă şi o valoare mai mare a productivităţii, oferind posibilitatea angajaţilor să îndeplinească şi alte obligaţii ori să desfăşoare şi alte acţiuni personale, organizându-şi timpul după bunul plac, manageriâdu-şi singuri sarcinile.

Puterea Informatizării

           Spionii au rolul de a demasca informaţiile, de a crea “atentate” în cadrul infosferei. Al Treilea Val scoate în evidenţă elementele care modelează viaţa economică, socială, politică ş.a. Televizorul, radioul, telefonul, internetul, capătă noi forme, inovatoare şi adaptate la cerinţele vremii. În Primul Val, copiii erau educaţi şi influenţaţi de familie, biserică şi şcoală. Treptat, aceste surse de informare şi formare culturală şi educaţională se schimbă, şi apar concepte precum cele caracteristice Celui De-al Doilea Val: ziarele, televiziunea, aşa numitele “shopers”(broşurile publicitare), revistele, etc. Tehnologia Hi-Ovis, apărută pentru prima dată în Japonia, se bazează pe tehnologia fibrelor optice, metodă care foloseşte undele luminoase pe cabluri de grosimea unui fir de păr. Qube este un sistem bilateral cu cablu, considerat cel mai modern din întreaga lume, care permite realizarea unor acţiuni şi a unor decizii care până acum păreau de domeniul fantasticului, şi anume interacţioneze cu societatea.

Perioada 1955-1965 este cea definitorie dezvoltării inteligenţei calculatorului, mai ales în domeniul financiar. Ulterior, marile companii producătoare de produse şi servicii, implementează în propriul sistem de calcul, calculatorul. Astăzi, marile firme precum IBM sau Texas Instruments fac posibilă utilizarea calculatoarelor într-un spaţiu casnic, realizând minicalculatoarele şi microcalculatoarele, acestea fiind vândute la preţuri din ce în ce mai mici, acumulând calităţi din ce în ce mai mari. Dar astfel, se naşte o întrebare care ridică contraîntrebări: prin mecanizarea tuturor activităţilor, predarea responsabilităţilor şi obligaţiilor noastre, nu cumva ne atrofiem simţul supravieţuirii? Dacă acest sistem cade, ne vom putea descurca fără el? Specialiţii în domeniul acestei tehnologii cred că au gasit modalitatea prin care populaţia analfabetă, va reuşi să folosească programele unui microcalculator prin intermediul unui vocabular format din cuvinte uzuale, pe care calculatorul le recunoaşte atunci când utilizatorul cere anumite informaţii, şi îl scuteşte pe cel din urmă de citirea, apăsarea unor butoane şi executarea unor comenzi.

Eu doresc să cred că intuiţia omului, creativitatea, realismul şi moralitatea lui, vor fi indicatori ai următoarelor decenii şi sper să nu cădem în mreaja informatizării şi robotizării masive. Există şi o ipoteză care susţine ideea că, persoanele care se nasc într-un mediu inteligent, informatizat, îţi măresc creativitatea, creierul suferă schimbări chimce şi se măresc neuronii, celulele gliale, acei oameni sunt mai curioşi şi mult mai adaptaţi decat persoanele amorfe, pasive, născute într-un mediu obtuz.

Al Treilea Val aduce cu sine şi o nouă dimensiune a memoriei sociale. Acest lucru nu se restrânge doar la partea cantitativă a fenomenului, gândurile, imaginaţia, dorinţele şi iluziile noastre putând fi înregistrate şi prelucrate de “sistem”, dar ne oferă şi posibilitatea de a comunica cu calculatoarele, adică cu mediul înconjurător inteligent nouă.

           Trendul Celui De-Al Treilea Val este să se fabrice bunuri nestandardizate, adaptate cerinţelor fiecarui client, astfel încât să se pună în valoare personalitatea fiecărui individ. În acest mod se produce conceptul de demasificare. Schimbarea se poate realiza, înlocuind mai multe componente care se foloseau până astăzi, cu părţi integraliste, care vin să ţină locul celor dintâi. Prin cercetare şi inovare, se reduc costurile de producţie, şi se investeşte în domeniul dezvoltării. 

Paşii către schimbare

Al Doilea Val descinde producătorul de consumator, şi face loc dominaţiei pieţei. Beneficiul pe care îl aduce este îmbunătăţirea nivelului de viaţă materială a omului obişnuit, prin creşterea calităţii locuinţelor şi a sporirii cantităţii şi varietăţii hranei. Principalele cauze ale morţii în Primul Val erau: ciuma, tifosul, dizenteria, tuberculoza, gripa şi variola. Oamenii celor De-al Doilea Val, au împins progresul şi descoperirile astfel încât să soluţioneze aceste boli incurabile până atunci, dar au avut surpriza de a se confrunta cu efectele secundare noilor invenţii, şi anume deteriorarea biosferei, în consecinţă a habitatului în care trăim şi de care suntem dependenţi. Creşterea demografică şi necesitatea spre expansiune sunt doi  factori  ce obligă societatea la o „evoluţie oarbă”.

Deşi Cel De-al Doilea Val are multe calităţi, nu putem uita că el a adus lagărele de concentrare, războiul l-a transformat într-o acţiune de masă, a distrus oraşul Hiroshima cu bomba atomică, a răspândit jafurile şi incultura printre noi. Îndustrialismul aduce în societatea o presune, care, alături de pierderea resurselor esenţiale, prăbuşirea rolurilor şi a valorilor produce o criză adevărată în personalitatea omului.

Vom înţelege că a venit timpul Celui De-al Treilea Val, atunci când vom înţelege că industrialismul este „pe moarte” şi că puterea este în mâna viitorului care are ca premisă - împlinirea spirituală sănătoasă.

Cel De-al Treilea Val este fundamentat pe principii noi. Epoca petrolului va lua sfârşit. Industria energetică nu se mai poate baza pe combustibilii fosili neregenerabili şi atât de distrugători ai mediului natural, centralele nucleare reprezintă un risc prea mare pentru societate şi o pradă irezistibilă pentru terorişti, reactoarele regeneratoare cu neutroni considerate „perpetuum mobile”, sunt dependente de uraniu. Creşterea preţului petrolului are şi un avantaj, şi acela că lumea demarează proiecte şi investeşte în imaginaţia cercetătărilor şi a oamenilor de specialitate pentru a schimba structura industriei energetice într-una „grijulie” cu mediul. Astfel, se nasc diferite posibilităţi şi căi de a ne schimba modul de evoluţie. Avem nevoie de o puternică diversificare a mijloacelor prin care putem obţine energie, pentru a nu reprezenta un pericol viitorul. Acest lucru ne va ajuta să evităm risipa!

Cel De-al Treilea Val, se ciocneşte de ideile şi concepţiile oamenilor care susţin Primul Val – aceştia doresc reîntoarcerea la viaţa şi ritmul de atunci, revenirea la trecutul preindustrial. Aceştia nu-şi dau seama că evoluţia înseamnă drumul către alte ţinte, şi nu reîntoarcerea la stilul de acum 300 de ani în urmă. Inteligenţa, experienţa, cunoaşterea trecutului, va ajuta societatea pe parcurs, şi în dezvoltarea ei.

Cu ajutorul electronici cuantice, teoriei informaţiei, biologiei moleculare, oceanologiei, nucleonicii, ecologiei, şi ştiinţelor spaţiale, putem îmbrăţişa elementele Celui De-al Treilea Val. 

 Industria electronică cunoaşte o creştere explozivă, iar rezultatul este acela că aproape fiecare casă din SUA, deţine aproximativ un calculator, iar acest trend tinde să se răspândească.

Progresul şi eficienţa celui De-al Doilea Val

Frenezia naţiunilor – se reflectă atât în plan politic cât şi în plan economic. Fiecare colectivitate, sat, oraş, naţiune, doreşte ca în Primul Val să aibă autoritate de decizie deplină. Comerţul se desfăşura pe anumite arii bine stabilite, unde moneda era cea cunoscută, unde impozitele şi taxele erau cele obişnuite, unde conducătorii erau ştiuţi de toţi. Fiecare vroia să trăiască după propriile legi, neimplicându-se în alte vieţi economico-politice ale altor popoare. Cel De-Al Doilea Val impune societăţii o schimbare de ideologii şi de planuri, prin care să se poată introduce tehnologia şi industria modernă.

Ofensiva imperialistă – imperialismul din Primul Val capătă forme definitorii în Al Doilea Val, atunci când din urma războaielor şi luptelor, victorioşii secătuiesc  coloniile stăpânite, şi profită de resursele naturale pe care câştigătorii nu le au. Cu ajutorul acestor bogăţii, unele societăţi se dezvoltă, altele sărăcesc şi ajung să depindă de politica “greilor”. Colonizatorii au nimicit tot ce nu era conform planurilor lor. Astfel, se ajunge la ştergerea identităţii culturale şi naţionale.

Comerţul devine influenţat de arme, de politici, de preţ “aconcurenţial”,  ameninţări şi strategii neloiale. Oamenii care până acum se dezvoltă în propria economie naturală, acum depind de era industrializării şi a supraconsumului. “Marile excese” pun în pericol viaţa aşa numiţilor “sclavi”(indienii-cauciucul, africanii-margarina).

În urma celor Două Războaie Mondiale, comerţul internaţional condus în mare parte până atunci de Germania, Uniunea Sovietică, Japonia, înregistrează un declin în favoarea Statelor Unite, şi  permite coloniilor să işi ceară drepturile şi să îşi dorească libertatea(Gandhi, Ho şi Min, Jomo Kenyatta).  În 1944 se înfiinţează la Bretton Woods, cu acceptul a 44 de naţiuni, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.  SUA încep să ofere din 1946 credite atât ţărilor industrializate cât şi neindustrializate pentru construcţii de şosele, porturi şi alte „infrastructuri” în scopul unei mai bune dezvoltări a producţiei. GATT reprezintă  Acordul Genreral pentru Tarife şi Comerţ, care se înfiinţează nu departe de cele două instituţii de sus menţionate. Aceste 3 mari organizaţii funcţionează complementar şi defavorizează micii producători, cu experienţă mică.

Realismul industrial – se întâlneşte în Cel De-al Doilea Val, la mijlocul secolului al XVIII-lea, scindat în două ideologii: individualismul şi libera iniţiativă şi colectivismul şi socialismul lui. Progresul este văzut de industriaşii capitalişti drept obţinerea unui profit masiv din resursele naturale, oferite de Planetă, fără a se gândi la consecinţele secundare care nu întârzie să apară, şi care sunt în detrimentul oamenilor. Egoismul lor se explică printr-un comportament de exploatare nelimitată, iraţională, lacomă. Marxiştii, la rândul lor, devin „duşmanii” mediului, şi participă la o luptă împotriva naturii. Se considera că cel care are mai mult şi este mai bogat, este şi cel puternic.(precum teoria lui Darwin, dar greşit înţeleasă)

Oamenii ajung să creadă în teoria lui Darwin, care, îndreptăţeşte industrialismul, şi vine în sprijinul capitalismului, dar această teorie fiind scoasă din context:”Într-o epocă viitoare...rasele umane civilizate vor extermina şi înlocui aproape sigur rasele sălbatice din toată lumea.”

O altă idee este aceea că societatea credea la mijlocul secolului al XVIII-lea că progresul este inevitabil şi ca evoluţia este garantată, omenirea neputându-se împotrivi. Mari filosofi au analizat acest aspect şi şi-au pus întrebări îndoielnice privind această problemă, crezând că omul contribuie semnificativ la aşa zisa „desfăşurare a evenimentelor”. Însă sensul putea fi unul singur: de la rău la bine sau de la bine spre mai bine.

Astfel, există trei factori care contribuie la formarea celui De-Al Doilea Val: lupta cu natura, importanţa evoluţiei şi principiul progresului.

Înaintea erei industrializării, timpul era considerat ciclic, numai în China predomina ideea de timp liniar. Cel din urmă, grăbeşte lucrurile şi este favorizat de bani şi de producţie. Când oamenii erau ataşaţi de pământ, în Primul Val, timpul părea nesfârşit şi răbdător. Liniaritatea fapelor făcea plauzibil progresul. Procesele prin care realismul industrial trece sunt: sincronizarea, standardizarea, liniarizarea. Dar şi spaţiul suferă numeroase schimbări şi se bazează pe caracterul funcţional(satul se transformă în oraş). În fabrici şi comerţ, se restabilesc dimensiunile preciziei atât în timp(orele, calendarul), cât şi în spaţiu(frontierele imperiilor, hărţile). Omul este considerat o persoană autonomă, liberă şi indivizibilă, precum un atom sau nuclelul societăţii.

Legea lui Newton- cea a gravitaţiei,  susţine cu vârf şi îndesat legea cauză-efect. Un lucru se întâmplă pe Pământ datorită altui lucru, sau mai exact, mişcarea nu există fără acţiune. Din acest motiv, se poate explica de ce schimbarea unui singur element aduce schimbarea celui de-al doilea element şi tot aşa.

Când vine vorba de moralitatea realismului industrial, se poate spune că trăim o criză a lipsei de responsabilitate, de educaţie, de consum raţional.

Cele 6 etape ale celui De-al Doilea Val

Cel De-al Doilea Val este format din şase principii care stau la baza gândirii şi dezvoltării civilizaţiei noastre, dar care, produc un conflict atunci când vine vorba despre Al Treilea Val şi legile lui.

1.Standardizarea, mişcare susţinută de către funcţionarul  Theodore Vail la sfârşitul anilor 1960, apare în multe domenii şi tehnologii, precum aparatul telefonic şi componentele lui, în munca administrativă şi partea de software a acesteia, teste de inteligenţă standardizate, metode de admitere şi reguli de atestare a calificării. Americana, engleza, franceza, rusa “standard”, au înlocuit limbile “nestandard”.

Treptat, s-au suprimat toate monedele neoficiale, şi s-a reuşit să se impună o singură monedă standard. Standardizarea preţurilor în anii 1825 în New Zork, în magazinul tânărului A. T. Steward, şochează clienţii prin politica preţului unic, şi oferă irlandezului calitatea de magnat al comerţului în acele vremuri.

2.Specializarea se resimte cel mai puternic prin diversitatea din sfera muncii. Astfel se consumă mai puţin timp şi mai puţin efort fizic pentru obţinerea bunurilor ori serviciilor dorite. Diviziunea muncii face ca forţele productive să se poată perfecţiona şi să aibă rezultate din ce în ce mai bune. S-a constatat că, cu cât specializarea este mai minuţioasă, cu atât costurile de producţie sunt mai mari, şi implicit şi preţurile obiectelor muncii. Dezavantajul este că, la un grad înalt de specializare, muncitorul este dezumanizat treptat şi se poate abrutiza. Profesiunile au apărut în contextul în care specialiştii au monopolizat cunoştinţele ezoterice pe care le stăpâneau.

3.Sincronizarea s-a putut observa încă de la început, din acţiunile pe care oamenii le desfăşurau în grup: războinicii prindeau prada în grup, pescarii scoteau năvoadele împreună, vâslaşii îşi coordonau mişcările între ei printr-un strigăt monosilabic ”o-op”. Al Doilea Val a simţit sincronizarea prin intermediul maşinilor, a tehnologiilor şi a industriei. Punctualiatatea a devenit o necesitate socială care a putut avea rezultate imediat în educarea copiilor, spre exemplu învăţarea ceasului. Lipsa mecanizării în mediul rural, face ca oamenii din mediul urban să îi desconsidere pe ceilalţi, tocmai din cauza ritmulului lor lent şi aparent neserios. 

4.Concentrarea are efecte în mediul energiei, prin folosirea zăcămintelor şi a combustibililor fosili, în mediul demografic, prin aducerea populaţiei rurale în centre urbane, iar munca se concentreză în fabrici. În mediul economic apar primele societăţi anonime, capitalul acestora este concentrat, dar îşi fac prezenţa monopolul şi trustul.

5.Maximizarea este interpretată din prisma producţiei- creşterea la infinit a volumului, considerându-se că eficienţa se dobândeşte o dată cu producţia, pentru că, scad costurile medii ale produsului şi astfel creşte profitul firmei. Ba chiar se dezvoltă şi secotul de armament, în detrimentul societăţii. Lăcomia şi egoismul faţă de ceilalţi, fac ca oamenii să se comporte haotic şi să renunţe la moralitate, distrugând mediul înconjurător şi posibilitatea civilizaţiei de a se dezvolta arminios şi sănătos.

6.Centralizarea a constat în descinderea resurselor umane în personal de „exploatare” şi personal de „conducere”. Puterea a fost ierarhizată în autoritate autoritară, democrată, autocrată, etc. Banca centrală este fondată pentru prima dată în Anglia, de către William Paterson. Acest fenomen se extinde, treptat, în toate statele unde industrializarea capătă un rol primordial în dezvoltarea societăţii, prin faptul că, resursele financiare sunt controlate central. Astfel, guvernul central beneficiază de avantajele acestui sistem şi face afaceri cu creditele acordate persoanelor fizice şi juridice. Birocraţia nu a putut fi evitată o dată cu descinderea producătorului de consumator şi dezvoltarea pieţei.

Integratorii celui De-al Doilea Val care joacă un rol extrem de important în contopirea sectoarelor şi combinarea fragmentelor societăţii sunt: administratorii, comisarii coordonatorii, preşedinţii, vicepreşedinţii, birocraţii sau directorii.

Pentru e evita corupţia, trebuie ca guvernele să se restrângă, deşi, acest mod nu exclude alte pericole ale puterii conducătoare. Politicile pieţei libere susţin că, guvernul înfrânează activităţile politice prin birocraţie, impozite ridicate, taxe vamale mari şi bariere de intrare/de ieşire pe/de pe piaţă; dar fără forţa coercitivă a statului, societatea nu s-ar fi dezvoltat atât de rapid.

Ultima tendinţă în dezvoltarea civilizaţiei este ca puterea să se descentralizeze.

Persoanele cu un venit mic şi fără putere politică şi economică, puteau beneficia de avantaje de la tehnicienii puterii care combinau motoarele integratoare  ale societăţii. Cu toate acestea, nu putem susţine ideea că, guvernul a fost „de partea” poporului, ci doar a făcut abuz de putere prin toate mecanismele posibile. Distanţa dintre cei conduşi şi cei care conduc creşte pe zi ce trece.